Pàgina: 1
Adică, unde-ajunge omul?...
:
 Poemas 2005-12-22 (8740 senalas)
Cand nu iubeste, inima-i un sloi
:
Poemas 2005-05-23 (9836 senalas)
Cântecul câinilor
:
Poemas 2005-12-22 (10549 senalas)
Copac m-oi face
:
Poemas 2009-03-01 (13025 senalas)
Cui pe cui
:
Poemas 2005-11-27 (8258 senalas)
Cum de rămân nespânzurați
:
Poemas 2003-05-11 (10811 senalas)
De ești bărbat, bărbat să fii
:
Poemas 2009-03-01 (6796 senalas)
Durerea e un ocean
:
Poemas 2005-11-27 (9939 senalas)
Gând risipit în vânt
:
Poemas 2005-12-22 (7974 senalas)
Împotriva regilor
:
Poemas 2003-05-11 (9602 senalas)
Mă chinuie amar un gând...
:
Poemas 2003-05-11 (11042 senalas)
Mâniei
:
Poemas 2010-04-29 (6772 senalas)
Nobilul
:
Poemas 2005-12-22 (8444 senalas)
Nu piere sufletul ...
:
Poemas 2005-05-04 (8287 senalas)
Poezia
:
Poemas 2003-05-09 (11595 senalas)
Versurile mele
:
Poemas 2008-06-26 (6585 senalas)
Pàgina: 1 |
|
|
|
|
|
Biografía Petõfi Sándor
Sándor Petõfi (n. 1 ianuarie 1823, Kiskõrös, comitatul Pest-Pilis-Solt-Kiskun - d. probabil 31 iulie 1849, Albești, comitatul Târnava Mare) a fost un poet romantic maghiar, erou al revoluției de la 1848 din Ungaria și Transilvania.
S-a născut într-o familie modestă, tatăl Stevan Petroviæ meșter măcelar de origine sârbă, iar mama sa Maria Hrúz de origine slovacă.
Avea șapte ani când s-au mutat la Kiskunfélegyháza, pe care mai târziu îl consideră orașul natal. Tatăl lui a încercat să-l dea la cele mai bune școli, dar când poetul împlini vârsta de 15 ani, familia lui și-a pierdut toată averea, ca urmare a inundațiilor din 1838 și a girării unei rude. Petõfi a fost nevoit să părăsească școala și să lucreze ca actor la Pesta, învățător la Ostffyasszonyfa și soldat în Sopron.
În 1848 participă și el activ la revoluție. La 16 septembrie scrie proclamația de egalitate și se înrolează în armată. Superiorii lui nu sunt mulțumiți de el, întrucât era recalcitrant și ataca fățiș conducerea ineficientă a armatei. Soția sa Júlia dă naștere fiului lor Zoltán la 15 decembrie. Petõfi este nevoit să ceară o permisie, iar adversarii săi din armată îi consideră plecarea în permise drept act de lașitate.
Din cauza acestor atacuri împotriva sa, într-o scrisoare plină de demnitate cere să fie primit în armata lui Bem, în Ardeal. La 19 ianuarie 1849 pleacă prin Mediaș la Slimnic, unde este primit cu deosebită căldură de generalul Bem și participa prima oară la luptă. Este distins cu "Medalia pentru merite în război".
La 30 iulie 1849, în încercuirea făcută de trupele țariste în bătălia de la Albești, poetul Sándor Petõfi este dat dispărut. Unii susțin că și-a aflat moartea, în timpul retragerii, alții că a fost dus prizonier de război în Rusia țaristă.
Poetul național al poporului maghiar, Sándor Petõfi cunoaște o audiența dintre cele mai elocvente pe toate meridianele, transmițând în timp ardoarea unui temperament romantic cu o viziune fundamental umanistă.
|
Textos Recomendados
